| 1.
|
DĂRĂPĂN'A, dăr'apăn, vb. I. 1. Refl. (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; p. ext. a se nărui, a se surpa. 2. Tranz. (Reg.) A-si smulge părul (de jale, de desperare). - Probabil din lat. ◊ derapinare.Sursă
: DEX'98
( 9168)
- ionel_bufu |
| |
| 2.
|
DĂRĂPĂN'A vb. 1. v. ruina. 2. a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbusi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. si Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. si Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Un obuz a ~ zidul cetăţii.)Sursă
: Sinonime
( 180394)
- siveco |
| |
| 3.
|
dărăpăn'a vb., ind. prez. 1 sg. dăr'apăn, 2 sg. dăr'apeni, 3 sg. dăr'apănă; conj. prez. 3 sg. si pl. dăr'apene
Sursă
: DOR
(237703)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE DĂRĂPĂN'A pers.3 se dăr'apănă intranz. pop. (despre construcţii) A se preface în ruine; a se ruina; a se dărâma; a se distruge. /<lat. derapinare
Sursă
: NODEX
(330715)
- siveco |
| |
|
|